Vei fi a iernii, toată, toată
iar viscolul din poartă-n poartă
te va-mbia la cei sătui
să își agațe pofta-n cui.

Te vor atinge cu sfială
se vor uita la tine goală
își vor desface hainele
își vor aprinde buzele

Pentru-a gusta din carnea ta
pentru a bea din cupa ta
ascunsă între ziduri drepte
și hotărâtă să aștepte

Să fie-umplută cu nectar
din flori de stele și smârdar
de toți cei care stau la rând
și au iubire-n al lor gând.

Cu tine vor fi fericiți
iar tu-i vei duce printre sfinți
spunându-le că-au reușit
să urce-n zbor spre infinit.

Lechința, 3 ianuarie 2008