lacrimile niște risipiri
de trupuri înfiripă plecări
să poată respira chipul...

și crede-mă
sub pleoape sunt multe chipuri

au forma tăcerilor


din toate
ai rămas doar tu
o căutare...

dar să știi
că pata din geam
e chipul bunicii
uitat de timp

apropo...

mai există o urmă
despre care nu pot
vorbi
încă...