Ne aruncam departe de pamant , de glii si de namoale
ne fura zborul nalt cazut prin aripi , ce nu doare
si ne-naltam sentimental vibrand pe creste
de unde pacea canta-n inimi fara nici o veste .

acolo-i cuib de patima albastra , locsor cu doruri multe
ne sunt prieteni vulturii vargati cu pliscurile mute
si-n lunga armonie de-nceput de vreme
avem doar rai in suflet , nimic de a ne teme .

vom sta asa o vesnicie , doua , casatoriti cu raiul
privirile le vom scalda in magic , dusi prin graiul
sfintelor cuvinte de zidit vibratii-nmiresmate
ce inimile le-or cuprinde , ritm mangaietor in noapte .

apoi vom reveni luceferi peste glia moale
stralucitoare astre risipind iubire-n mare
cu ingerii lasati pe aripi in a noastra revarsare ,
vom fi acele palpaieri ce plamadesc chemarile fatale !