Fără-ncetare se înalță zădărnicia
pierdută-i clipa împăcării;
jumătate de lume
fugărește cealaltă jumătate
în timp ce moartea gândindu-ne
lustruiește țeasta sărmanului Yorick!

În religia promiscuității
nu te pot defini
- timp comprimat, orizont de cenușă
tot ce a fost de ars
s-a ars până la această ușă –

vrei tu să treci
dincolo de amănuntul exploziei
în spațiul dintre daltă și piatră
dincolo de surâsul mascatului
batjocorindu-te
scuipându-te ca pe o sămânță stricată
prin grohotișuri cu miros de iod
combinații de sticlă și vată?

numește tu altfel mizeria
obturând venele pruncului
numește tu altfel alergarea fantasmelor
prin suburbiile cărnii
când dimineața-i doar un fuior
împletit în idee
și lasă-mă în durerea mea
Femeie - Cheie