Noi nu purtăm nume de poeți.
Poate de pahare de vin.

Tu ai fi din cristal fin cu picior
Vibrând sonor când plimbi
Degetul arătător
Peste secunda ce moare degustată
În sărutul ușor.

În palate de cleștar imaginate
Pe tăvi de aur purtate
Atent, elegant, cu șampanii și alte
Lichioruri, coniacuri, ambrozii…
Savuroase licori înmiresmate,
Încântând în sunetul unei viori
Cavitatea ta cu pereți fini și clari,
Tangouri, valsuri și trompete
Antrenante, ritmate, elaborate…

Eu aș fi din sticlă. Burtos și colorat
Pe exterior. Mânuit de un bețivan crescător
De vite și alte animale neîntâlnite
Într-o crâșmă de niciunde…
Izbit în mese din lemn de brad,
Ciobit și needucat, nespălat,
Ridicat în ritm de hurale și strigăte
În jocuri de birt, acordeon și țambale…

Este clar! Noi nu purtăm nume de poeți.
Suntem doar două burți de sticlă.
Tu suavă, fină, eu gros, cu buză ridicolă,
Golindu-ne necontenit, făcând risipă,
Spre a încălzi sau inspira nopțile reci
Tu în palate, eu în bodegi.