sunt înaltă
am treizeci și trei de ani
gleznele mele sunt subțiate ca linia orizontului
uneori sting chibrituri în apă de fântână contra deochiului
dimineața port în jurul gâtului coliere fumurii scăpate din gura și nările tale
tot dimineața mai întâi și mai încet decât să-ți gust claviculele așez pe limbă o pastilă
ca în exaltarea culorii albastru de către galben închid ochii după ce am privit tavanul
un cer nestricat încă
dar tu îmi ridici tricoul
eu știu că între două mișcări de bazin se află îndărătnicia mea ca o floare într-o sală lungă cu o fereastră ovală
dar tu afunzi două degete
nu clipesc
nu gem
nu mă cambrez
licărește aproape de jugulară dorința