Cumplitul abis al inaltimilor esti,
Inimi zdrobite linistesti.
Caldura ta in sunet de chitara,
Mireasma ta in lumea cea de-odinioara.

Tocit de pasii cei uitati,
Cu Toaca-ncet te-nalti.
Pasi pierduti pe-ale tale culmi
Tristetea si tot raul tu sugrumi.

Si ca o baba verde te pazeste
Dochia ocrotitoare gazduieste
Minti si inimi pline de pasiuni
In robe, ca-n vechile legiuni.

Roua de pe frunzele de afin
Spala si oricare-al vietii spin ;
Clopotei zglobii suna-n fiecare dimineata
Dorind parca, revenirea la viata...

Cu capu-n norii grei ai diminetii
Fiecare raza da un nou sens vietii.
Carari innoroiate ascunde ceata
Si nu ramane decat...speranta...

Speranta in continuitate
Apare iar dorinta de libertate
Alegand o vesteda carare
La capar aparand dorita zare.

Si cum fiecare rasarit imbie
La o viata mai zglobie, mai vie,
Si ca orica bucurie are si apus,
Si gandul pe-ale lui culmi e dus...

Puteri in astre Duruitoarea are;
2 inimi pune pe aceeasi carare.
Sclipiri ale cristalelor gasesti
Inimile, daca incerci sa le citesti.

Nestiuti straini pana atunci,
La pieptul tau se-aduna ca niste prunci.
Ca niste prieteni vechi se regasesc;
Bune si rele, increzatori isi povestesc