M-am gândit să-i dau de știre,
Neamului bolând, că eu nu mai sunt.
Că-s doar umbre și surcele,
Ce calcă ușor pe acest pământ.

Nu m-am îndurat probabil,
Să las gurilor vorbească liber,
Despre ce a fost cândva posibil,
Am purces, luptat, totul eu să spulber.

Liber parcă sunt acum să zbor,
Nu am calități s-accept să mor,
Am de preumblat un suflet, un odor,
Cu aripi larg deschise, liber zbor.

Sunt întors din altă lume bună,
Și accept mizantropia cea nebună.