îngheț de ape se așterne peste peșteri
soare înghețat de suflete morbide
frunze ruginii ce cad în ierburi
rânduri de iluzii în mormânturi.

sursurul izvorului îmi ținea lumina
să nu cad în mlaștini argintii.
și sub ascunzișuri de lumină
ici și colo sub licheni.

adesea când părea totul a ploaie
mă-ascundeam sub un copac de soare
îmi înghețau picioarele de sete
îmi amorțeau și mâinile de foame.

și corbii croncăneau a toamnă
pământul parcă avea acea roșeață
ce-o regăsesc în fiecare floare
și-apune soarele-n pustie.