Șarpele, reptilă spurcată
mușcă o dată
și viața-nălucă distorsionată
se pierde în noaptea amintirilor...

Vorba-podoabă și blestem
mușcă de mii de ori
fără să ucidă,
dar rana făcută de ea
rămâne în suflet
adânc săpată, ca o firidă.

Cine poate
șarpele și vorba
fără teamă să închidă
într-o tainiță fermecată
ca iubirea
să le soarbă otrava blestemată
și să o transforme
în balsam tămăduitor
pentru orice suferință nevindecată?