Uneori, îmi este rușine
de gândurile mele ascunse, nebunești,
alteori, îmi spun că mi se cuvine
chiar dacă atunci, tu nu mă dorești.

Hormonii nu țin cont de rațiune,
curg nestăviliți cu sângele înfierbântat,
mânați de egoism și pasiune
îmi biciuiesc simțurile neîncetat.

Rațiunea cu greu le face față,
voința se luptă cu ei din răsputeri,
numai că ispita strecurată-n minte ca o hoață
mă amăgește promițându-mi noi plăceri.

Sufletul este confuz și dezorientat,
el știe că dragostea trebuie să învingă
indiferent că are sălașul în femeie sau bărbat
și nu acceptă ca păcatul să-l atingă.

Îi simt lacrimile curgând în lumină
și îi aud strigătul disperat
către cel căruia i se închină,
cerând cu insistență să fie ajutat
ca mintea să nu-l încarce cu o vină
ce-i aparține ei și trupului de pofte asaltat.