Cu sufletul facut caus
Sorb tremurand
Din urma pasilor tai
Nemurirea.

Pun fruntea in tarana proaspat intoarsa
De plugul vorbelor tale,
Ce a arat ani la rand in inimile noastre
Punand cu grija samanta ,
Poate si ea,
Mostenire de la Burebista,
Pastrata cu grija
In gradina din spatele casei.

O oda, ii prea putin.

Ma-nclin sub privirea albastra,senina,
Ca zborul unui pescarus spre-nalt,
Sa simt pe crestet palma batatorita de truda,
Nimb de lumina.

Iar din urma pasilor tai
Fac altar
Pentru Dumnezeul pogorat in oameni.

Imi ascut visele pe tocila batuta de ploi
De sub marul cu mere de sange,
Ce-atarna grele de ani
Pe ramurile arborelui cu strabunii.

Si calc cu sfiala pe lacrima noptii
Cazuta pe ultima pala de iarba,
Asternuta de coasa...

Imi urca in nari mirosul de seva ,
Raspandit pe cararea albita de pasi,
De fragi proapeti, insirati pe paius.

Imi gadila lobul urechii soapte repezi de rau,
Cercei de cirese coapte
Si cantecul departat de cuc
Ce-ti spurca diminetile tarzii...

Simt cum pulseaza viata in curcubeu.
Si pleoapa se-apleaca, atingand cu respect,
Mana lui dreapta, care strange bland,
Mainile -ntinse a trei generatii.

Si beau cu sete, din fantana de nemurire,
Cu lantul, aruncat peste umarul nucului,
Ce atarna greu ,
Sub povara galetii cu vise.


Cu dragoste netarmurita, pentru bunicul meu, sfant coborat in familia noastra de mai bine de un veac .Cu respect si cu adanca pretuire, ma inclin.

09 mai 2008, Costesti, judetul Hunedoara