puțin galben un violoncel trebuie doar să spargi tot
să învelești cioburile în hârtie
așa toate par noi
să se întoarcă apa din pământ apoi să plouă
și umerii noștri să nu se mai ude
mă amuză
nu am reușit niciodată să fac pluta pe spate
mereu mă duc la fund cred
că nu ți-am spus dar nu-mi plac bărcile cu motor
prefer vâslele fiindcă au răbdare

când ai timp
vreau să te întreb ce culoare are cerul pe partea cealaltă
nu te grăbi să mă înțelegi greșit știu
că nu te-am cunoscut îmi place doar să cred
că de ziua ta am să merg
în mâini să-ți arăt lumea de pe partea cealaltă
cât de aproape suntem toți de pământ

de ziua copilului îmi place să mă joc dacă se întoarce mâine
voi fi fericit
uneori mă întreb cât va mai exista ziua asta
poate cândva
am să mă trezesc și toate motivele vor dispărea
nu o să-mi mai amintesc știi
când îți pui o dorință ar trebui să zboare o gărgăriță
dar niciodată nu te întrebi dacă este a ta
în iarba înaltă toți suntem la fel