Sub panglica de abur a
peștilor oculți, sub ropotul
de scântei și minerale
totul se îneacă într-un
somn de tumult,
osândiți veghează cu jale.

Rombul gândirii de convertește
la magia albă,
blestemat un moment
când proprii frați
vin să-l înfieze,
drept pergament
o plictiseala din frunze
sub care să-nopteze.

Privind spre timpul dinapoi
prin geamul de tăcere
din când în când
și rareori
istoria din oglindă,
balanță cu trei talere
spovedinte-n vânt
ascunde ororile ce miză
au fost la joc de tabinet
printre strigoi.


Când Pluto va ajunge la
afeliu, când se vor trage
largi acvile înapoi în
embrion se va usca
neliniștea din turla
bisericii al cărei sân
va pune pictorii-n icoane,
sfinți îngropati în fân.

Sopârlele vor glăsui pe ramuri,
iar păsări sterpe vor fugi
din codru, draperia zăpezii
va șterge toate greutățile;
toate rocile lacrimilor străvezii
vor fi leșurile voluptăților,
catarge de corăbii surde,
boli fără simptome înfipte în pari
vor fi pe câmpul steril al inspirațiilor.