Amarul suflet sângerează iubire
Mistuind întregul corp cu durere
Iar sunetul unei viori divine,
Inima, duios o chinuie.


Scăldată in lacrimi putrezite
Inima fără să ezite
Se omoară,plutind pe-o suferință pustie
Ce timpul a purtat-o într-o o degradată melodie.

Bucăți reci din noapte cad
Ce se înfing in sufletul ingrat
Iar lumina hărțuită s-a speriat,
Sângele acru curge în suflet,răsfirat.

Un vifor încărcat cu vise spulberate
Se ciocneste de inima ce nu mai bate
Și pierde in tristețea amintirilor
Inocența bătăilor inimilor.

PS:în apusul pierderii,găsești speranța rasăritului