gânduri prin natură


albastru cer e străbătut de nor
ici-colo vântu-adie încetisor
o salcie tremură lin
de fric-a vantului suspin
viața tresare peste tot
dă din picoare ca din foc
tot locul e presărat cu lumină
doar când soarele se-alină.
azi, mâine si ieri
se intâlniră stingheri
sus pe o rază de soare
de-o iubire ingrozitoare
să discute de-un nou mâine
care sa ne-aducă pâine
vai de cerul cel albastru
ce e luminat măiastru!
vai de pâine si de mâine!
vai de azi si de poimâine!
vai de pâinea ce-nvecheste
până si mintea hrăneste!
vai de viata si de moarte!
oricum le avem pe toate
in ordine arbitrară
dintr-o viață-n viață iară
din lumină-ntuneric
de acum până-n vesnic
vai de vocea gurii mele
vai de gândul minții tale
vai de păsări călătoare
ce se-ntorc ultima oară...