Veni Moartea...
Umbre negre, ne furișam contopindu-ne
În întunericul nopții.
Plângeam...și cerul era sus...
Și nici o stea, nici o lumină...
Dar stai!...o săgeată străpunse văzduhul:
Un înger își lua zborul către cer...
Și, umbre negre-n noapte
Poate, dimineața fi-vom îngeri albi...

Omide ce ne târâm prin frunze-uscate și gunoaie,
Vine-o dimineață de primăvară
Când gogoașa aceasta trecătoare va crăpa,
Și ca fluturii diafani,
Zbura-vom...îngeri albi.