Tocmai de aceea
eu și privirea
în care se rotesc
cerurile
ne ascundem
moaștele visului
în văpaia lunii
de sub livezile
serafimilor
unde adie
mireasma soborului
aripilor iertătoare:
că se deschide
culesul stelelor
că runele ecoului
vîslesc
pe călcîiul sfioșenic
al apelor
că tresar învinse
nervurile pămîntului
că se revarsă
în raiul trandafirilor
flautele despletite.