‘așteaptă puțin
voi schimba ziua de ieri
pe ziua de azi’

absența ta devenea vizibilă
soarele mușca verde
din drum ieșeau aburii ploii
cerc fumuriu îmbrățișa depărtarea
în timp ce
“nu mă uita” țipau albastru
strânse în palmele mele

ascultam un miracol
și-aș fi plâns
o vioară avea să-mi cârpească din dor

târziu au venit câteva stele
cerul tot mai negru
refuza aerul plin
în mintea mea un jar mocnea pe vatră
casa cu pridvor arătându-se tristă
deși n-am părăsit-o

am fost acolo
și am găsit liniștea așteptându-ne