Eșuate în apa uitării
mâini înecate
bat epileptic
ritmul pulsului
în care fire de sânge împletesc
din vârful degetelor
șuvoaie de cuvinte
ce ancorează palmele
în realitate.
Pe garduri mâini întinse
spală privirea
trupurilor gârbovite de vise
cu patimi în care urlă
neatinsa odihnă a cărnii.
Trupul întins pe scândura conștiinței
bate la ușa carapacei
sub care s-a ascuns vederea -
dig șerpuit ce-și cheamă apa
ce adoarme înțelesul lucrurilor
și ne trezim fără grai.