Pământ

Căci din pământ te naști, și în pământ
Te-ntorci, să calce buni și răi, pe tine -
Să le fii grâul care, din mormânt,
Le dă din tine, singurul tău bine –

De-abia pământ, ajungi un înger bun,
Care se dă pe sine, de pomană,
Și cei ce-l iau, un mulțumesc nu spun,
Îi mai crestează-n aripi câte-o rană –

De-abia pământ, ții timpul cumpănit,
Să nu se verse, peste vite, cerul,
Îți taie gâtul lama de cuțit,
Te-ngheață focul, și te arde gerul –


De-abia pământ, sătul de veșnicit,
Păcatul care-ai fost, va fi murit…