Sunt un cer mai mic, răsturnat;
ca mâna unui pictor de bambuși
te caut,
în unghiuri ascuțite și microscopice
linii frânte.
Florile din pahar își plâng
pierdutul suflet;
el a rămas, pesemne, mai departe
între soare și iarbă.
În palma mea, după câte văd,
toate-s vechi
și la fel;
chiar și căldura
pielii tale,
în același ton auriu.