Fiilor mei

Sa nu ma ingropati
Daca o fi sa mor,
Pamantul e prea greu
N-am sa mai pot sa zbor.

Sa-mi ardeti trupul.
Sa ma transformati
In corpusculi de lumina,
Ca atunci cand visati

Cu iubirea-mi de foc
Sa pot sa vin
Sa va ard de greseli
De veghe mereu stand.

Sa va picur ,vibrand,
In suflet credinta
In minte, adanc,
Biruinta.

Speranta in maine
Vie mereu
Si siguranta
In ce pot sa fac eu.

Sa nu uitati vreodata
Izvorul din care ati baut
Si nici increderea
Care va va fi scut.

Sa nu-l uitati pe Mosu’
Si nici pe alti stramosi
Si nici copilaria
Cu anii ei frumosi.

Sa nu uitati nici vorba
Ca locul se sfinteste
Cu omul
Care pe-acolo poteca isi croieste.

Cand voi nu veti mai fi,
Incet, de dor, ma voi stinge
M-oi risipi-n eter.
Iar cerul va plange...

Stropii de ploaie fertili
Vor uda pamanturi
Vor creste alte flori,
Vor incolti noi ganduri,

Se vor coace din nou paini,
Se vor hrani copii
Viata va merge-nainte
Chiar de nu vom mai fi.

02 iunie 2008