Pe-a cerului boltă, în noapte,
Călător prin mii de șoapte,
Un mic astru lin plutește
Iar, pe el doru-mi doinește.

Doina lui, în vârf de munte
Poposește să cuvânte,
Sus pe susur de izvoare,
Peste albe lăcrămioare.

Doru-n albie se ascunde,
Să plutească printre unde
Spre a tale doruri mute
Pân la stele așternute.

În cântatul de cântători
Înspre azururi zburători,
Izbăvi-vom dorurile,
Și-om sorbi amorurile.