Strigi și ecoul nu-ți mai răspunde. Subțiat, strigătul a intrat în piatra mormintelor, în tăcerea lor spartă de uneltele conchistadorului. Strigi și glasul tău se pierde prin pârjolitele lanuri, prin zumzetul sadic al lăcustelor. Strigi despre sensul drumului, despre drumul sensului prin răscrucile șarpelui.
Asemenea mării ce-și izbește copiii de stânci, așa și tu, izbești cu strigătul tău în surzenia lumii
rupând în fiece clipă câte puțin din nimicul ce ești