CUVÂNTUL

Cuvântul dormea pe-un nimic absolut..
Și nici nu dormea, și nici nu nimic…
Doar știm că era, cum să spunem că-i mut?
Cum nu avem simțuri, nespunem un pic…

Și dacă a spus: “Să se facă Lumină!”
Cuvântul, întâiul, Lumina privi –
Cu ce fel de simțuri i-a scris pe tulpină?
Și astfel, născu, din cuvinte, copii …

De-aceea avem, din Lumină, lumină,
Și oricât ne-apasă prin veacuri, mereu,
Acel întuneric din haos, din tină -
Cuvântul își dă, pentru noi, Dumnezeu…