Irișii verzi înnoptează în lacrimi.
Unde se grăbesc toți oamenii ăștia să plece?
Oare nu știu că e iarnă și bezna e rece
și pământul e rece
și marmura-i rece?
În visul meu, chipul lumii
e poleit cu albastru de cer.
Lama toporului de pădurar
crește în arbori dragostea vieții…
Zorii mă dor mai rar, tot mai rar.