Tânjesc deseori la libertatea
nebunului, a poetului
și atunci, simplu,
mă îndrăgostesc.
Pasul meu se face
tot mai năuc
sub ochii lui
și alerg pe deasupra
furtunilor de nisip,
avalanșelor,
hidoaselor guri de vulcani,
digurilor sparte,
pe deasupra dimineților
vieții mele;
iar gândurile urcă
sus de tot,
după suportul de cactuși…,
după acoperișul fierbinte…,
să viețuiască laolaltă
cu fluturii.