Mi-e teamă, Doamne, că e prea tîrziu
vestirii tale înger să-i mai fiu,
neauzit și nevăzut. Aproape
ca lunecarea șarpelui pe ape
mă voi îndepărta. De-o să m-ajungă valul
înapoia-voi razei, clar, cristalul.
Mi-e teamă, Doamne, -ntîia oară,
în mine simt cum moartea se strecoară,
furiș, ca mîna-n sînul unei fete.
Cu ce-i ascuns să se desfete.