Cel mai greu e să aștepți
uneori chiar te plictisești
nu te vede și nu te aude nimeni
și atunci vin umbrele
să ducă totul...

chiar dacă pare sfârșit
n-aș vrea să renunț la trup
și să-mi umplu venele cu lacrimi
dar e singurul loc în care
zăbovește timpul

umbra neîncăpătoare și grea
adâncește urma în care
mă pierd ilizibil...

niciun alt gest nu-mi poate
ocroti chipul