sunt speriat de putrezirea lemnului. Dar mai ales de bolovanii
căzuți peste lemnul pus la putrezire. O țigară?
nu, mulțumesc. Nici fumul nu m-ar putea liniști.
dimpotrivă: țigara avînd două capete, m-aș îngrozi să o văd
cum se trece ea la un capăt, eu – la istălalt capăt.

e frig pe sub vișini răscopți. Frig și oase în iarbă. Și sîmburi.
se aud orchestranții clănțănind din dinți în pauza dintre
un marș funerar și altul. La mari depărtări scîrțîie
alte sisteme solare.
să mergem acasă. Hai odată acasă!

în jur eternitatea prinde șoareci.