Era dimineață devreme în pădure.
Se furișa încet
tiptil, tiptil
ocolea.
Se-oprea.
Iar avansa -
nu vroia decât să rămână singur
fără foșnet
fără zgomote
fără iarbă.

Poiana, așa cum voia, o găsise pustie.
Pământul moale
Așa cum voia.
Ușor,
Ușor,
Lopata aluneca ușor.

Mâinile nu se mai opreau de săpat...
Căzuse.

Groapa era adânca:
Aaa...aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Și-a răcnit durerea gropii.

Ca să poată pleca liberat.