Betonul dedesubt, greu, gri, și murdar
Deasupra, pași la cer, mansarda-i sta hotar
Și m-am pierdut pe gânduri la veceu
Și-am auzit lumea din jur – ecou în capul meu
Și m-am speriat de apa trasă și nervoasă
Zărindu-mi în oglindă fața tristă și cam trasă.
Mă plimb pe hol și pe covoare tari,
Când este cald afară, în casă-i soare și-s țânțari
Nu-i liniște în mine ca altădat’
Ca-n locu’ acela verde din care am plecat
Și e ciudat! Îndur toate acestea pentru o floare rară,
Și-mi dau seama : la bloc nu-i ca la țară!