O trupă de sârme de oțel,
danseaza în jurul meu,
cu salturi acrobatice,
cu zâmbete de circari.

Le-aș tăia capetele
de la mijloc în sus,
să le scurtez curajul,
să se julească în coate
și în genunchi.

Pervazul se crapă,
sub marșul foarfecelor asasini,
iar geamul se aruncă-n cioburi
înainte de-a fi înjunghiat
și strivit de săbii tăioase.

Măcelul începe
iar bucați de sârmă,
se prăbușesc în reluare,
în cutii de cuie
și nituri de mâna a doua.

Un măcel curat,
fără băltoace de sânge,
crime de caritate,
pentru muncitori.

Acum, construiți-mi cușca.
Mă latră câinele de afară.