liniștea a pătruns în creierul meu
ca un glonte.
a explodat acolo și nimeni nimic.

în același timp cineva recita
un singur vers
dintr-un singur poem

în spatele lui soarele schimba o piele cu alta.
aproape că mă rătăcisem în orbirea lui fierbinte.

și totul se întâmpla în clipa aceea
care nu însemna dragoste
într-o liniște de sinucigaș.

tăceam. dacă aș fi spus orice
aÈ™ fi avut glasul prea plin
alungit ca o picătură de ploaie.