Azi zbiară Tăcerea,
vreau s-o sugrum,
s-o strivesc,
s-o alung,
O urăăăsc!
Pe veșminte să-i curgă
din ochii holbați,
și sînge
și lacrimi...
năvalnic să curgă!
Să tremure toată
din mădulare,
s-o chinui,
da,
vreau.


N-a avut îndurare,
nici suflet
nici mila...
de vie sa ardă!

cenușa Tăcerii
să zacă-n noroi
La clopotnița veche
și neagră de ciori!