Singura privire aruncată peste
cele două părți ale ferestrei
nu mă face mai fericit

cu același gest mă trezesc dimineața
să măsor între pași liniștea de pe
trei ori patru metri pătrați

o incizie adâncă în ceașca cu cafea

mintea mă duce dincolo geamul
deranjat de pașii care or să împartă
trotuarul cu mine mă încăpățânez
și trag cu sete un fum...

cu teamă mă uit puțin în mine
duc degetele la piept și repede
fac rost de-o rugăciune...

de data asta nu mai sunt singur
clipa se rupe în două...
îmi adun umbra și plec cu
jumătatea pe care mă sprijin...