De cînd am luat
respirația nașterii
cînt pe adierea
clipelor:
cînt în coama gardului
cînt pe apele
care mă adulmecă
cînt în biserica
scoasă din biserică
cînt în dimineața
nudității eu-rilor
femeii ieșită
din rai;
și nimeni
nu-mi poate orbi
cîntul
ce-mi vine bine
ca și
cămașa sufletului
toarsă de Dumnezeu.