Era o zi oarecare , unde zilnic erau aceleasi certuri
Pentru postere , haine , par ,acum au ramas doar resturi
Parintii il alugasera din casa fiindca nu asculta
Depresiile, muzica toate astea il schimba

Azi cu aceeasi cearte, baiatul s-a saturat
Era dimineata de vara ,el s-a imbracat
Haine ciudate muzica in urechi si dadu sa mearga
Ochii inlacrimati ,uitandu-se in urma ,lacrima s-o stearga

Ruscacul in spate, tenesi colorati
Tricou negru si blugi pictati
Se indrepta catre un pod, pe unde trece trenul
Undeva in zare un cimitir , a incremenit ca lemnul

Totul era confuz il durea capul ,
Dupa care isi desface rucsacul
Luase o siriga si bagse in vena
Plin de extaz ii era jena

Atunci a simtit ca este singur
Singura alinare era drogul acela dur
Statea sub pod si incepu sa ploaie afara
Se ridica si crede ca are vedenii iara

Un inger fugi catre el, de fapt era o fata
Amandoi inlacrimati, si-au sarit in brata
Ploaia le batea in ochi se vedeau in ceata
Realizand ca e cel mai frumos vis, visat vreodata

Se sarutau usor se strangeau de mana
Bretonul peste ochi ,apropiati gura la gura
Isi povesteau ,cele intamplate
Si jurau ca nici moartea nu-i mai desparte

Nu se cunosteau dar ei se iubeau
Ploaia a fost cea care ii faceau
Fericiti, mereu se iubeau
Nimeni nu le reprosa ceea ce faceau

Cimitirul inflorit ,se plimbau prin el
Nu mai aveau teama se iubeau mereu
Dar fiind dependent de droguri nu avea ce face
A luat o supradoza crezand ca il satisface

Ea il strangea de mana nu-l lasa sa plece
El cu voce ragusita ii spunea ca o iubeste
A inchis ochii si a murit
Ea plangand mereu de ea a fugit

El in sfarsit liber, isi dorea mereu
A lasat pe cineva in urma caruia ii era greu
Trupul lui ingropat si pus o floare
Ea mereu amintandu-si a lui sarutare