Un sfânt ce vede clar
că are în palme tot viitorul,
merge în mașina timpului
laolaltă cu secundele și minutele.
Prins în calcularea anilor duși
și cu obosita lui privire,
Petre salută respectos vântul
ce îi face o reverență urmată de uimire.

Gândul stâlcit de contradicții
îl face să bată doar câmpii.
Aerul din jur îl doare, îl îneacă,
din hainele rupte și uzate
ies în straturi mirosuri prea ciudate.
Glasuri speriate auzite doar de el,
îi produc coșmaruri, o durere cruntă
vine mereu în preajmă și îl seacă.