Din sânul vieții am smuls
un pumn (și ceva) de stele-
niciodată nu m-am plâns
de prisosul nașterii lor
ci doar de rebela măsură-
ca să mi le atârn la urechi,
la inimă nu aveam cum-
Dumnezeu uitase să-mi sufle baiere,
să le agăț itinerant,
am descoperit apoi
că și urechile erau închiriate
și-atunci mi-am împodobit inima
cu răni de sânger
uitând nevoia de stele...