între gloanțe un scaun de răchită
se leagănă în ritmul tăcerii

scaunul de răchită nu se întreabă
dacă ceea ce trăim e viața
sau dacă suntem toți morți
iar acesta este un raiad
un oximoron frumos ca o rană
cu demoni deghizați în chelnerițe
și îngeri adormiți pe caldarâmul zilei

scaunului de răchită nu îi pasă
dacă păcatele noastre seamănă
cu migrenele lui Dumnezeu
nici că
noaptea trecută un fluture
a fost insectarizat
de un fulger deprimat
(am incheiat citatul, preluat de la agenția de știri a nelumii)

morții calici care persecută fericirea
cu întrebări puerile cum ar fi
de ce și când
nu îl interesează pe scaunul de răchită

cu atât mai puțin faptul că
pieptul său strălucind a gloanțe
se leagănă nu în ritmul tăcerii
ci în limbul raiadului

ori că oamenii habar n-au să asculte
cugetările unui scaun de răchită.