Destinul îmi pare o carte scrisă prost
Trebuie s-o citesc până la capăt?
De ce te uiți la mine cum îmi spăl oboseala de pe față
și nu spui nimic?

Mușchiul inimii mele se zbate sub vraja morții
nu știu de ce salcâmul se ține cu rădăcinile
de marginea gropii

De unde să iau o jumătate de zi
să ascult în liniște
privighetoarea drogată
legănată de vânt?

Dimineața torențială intră prin geamul deschis
prin ușa de metal
ah cum strigă în stradă unul din frații mei avortați
și cum din gură îmi ies frunze galbene