Era august…
Acum 8 ani,
Ploile verii treceau pe la ferestre zilnic,
Spălau pervazul încins și porneau …
Spre alte zări.
Toate zilele erau egale,
Formând infinita trecere,
Zbuciumând…
Soarele venea, pleca…
Și eu, treceam egal,
Până când
Te-am întâlnit, într-o seară buimacă…
Natura duhnea,
Mă plimbam pe drumul trist ,
Încovoiată de adolescența sobră,vociferând.

Pe atunci obișnuiam să stau la coadă
Pentru un strop de înviere.

În seara aceea liniștea cuprinsese întreaga cale,
Se mai auzea din când în când un corb flămând,
Vântul îmi mângâia trupul,
Ploile, adormiseră, și ele,
Luna se tolănise pe un nor…
Eu stagnam în visare
Când tu ai deschis ușa…
Și ai rămas la fel de nefiresc...