Inima îmi bate aritmic,
Se revoltă,
Asemenea cailor care taie cerul
Cu potcoave de oțel;
Fiecare petală de sânge rupe tăcerea sufletului;
Sub zbuciumul cărnii,
Nevrozele revin fictive,
Fereastra se pierde caleidoscopic pe retină,
Icoana se izbește de zid,
Chipul fecioarei se cuibărește la colțul podelei,
Mi-e sete,
Flăcări haotice mă cuprind,
Absorb clipele în trupul de lut,
Îmi simt tălpile reci…
Pe masă, un flacon de medicamente.

În lacrima mării se stinge o stea