azi nu sunt acasă, să nu mă suni, să nu vii
plec să găsesc alt adăpost
apoi mă voi întoarce

te privesc de la mii de kilometri
înlăuntrul tău văd filme surdo-mute
despre care niciodată nu mi-ai spus
lucruri simple care-ți umple venele
un blitz, un iglu, o potecă
nu știu pentru ce-ai adunat toate astea
sângele zgrunțuros nu mă lasă să-l pipăi
are câteva nișe ce dau numai spre tine
voi mai sta pe aici până îți voi eroda
genunchii, și atunci poate că prin scobiturile făcute
voi vedea ce se afla pe masa de scris
mai șterge și tu praful

azi nu sunt acasă, să nu mă suni, să nu vii
plec să găsesc alt adăpost
apoi mă voi întoarce

ești un recipient în care-ți torni mereu lucrurile simple
o barcă, o femeie, un film neterminat
dacă te-aș atinge m-aș contamina
fotografia s-ar voala brusc
prin sângele tău semafoarele sunt toate pe verde
funcțiile fiziologice au luat-o razna
bolovani, cărămizi, împiedică trecerea
m-așez într-un pat de nisip
în vitrină doar resturi carbonizate
la care mă uit fără să înțeleg
cum a început, cum s-a terminat
mai ștrege și tu praful

azi nu sunt acasă, să nu mă suni, să nu vii
plec să găsesc un alt adăpost