agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-08 | [This text should be read in romana] |
baladă șoptită pe corzi de vioară-
refugiul tăcerii azvârlită-n zborul cuvintelor. în lanul cu grâu, fulgerul cărare își face. spice culcate, semn de arse-nțelesuri. *Steaua lucrurilor posibile* în interiorul cercului domnește nestingherit vidul- deasupra adâncurilor cineva strigă: - iar ai căzut în canalizare! da-mi o mână, un picior, o lacrimă un suspin, o bucurie să le leg unele de altele și să te scot afară. *Luminându-ne calea* scheletele morții în jurul fântânilor arteziene- Sânzienele în rochii albe de fum au luat glasul cucului și-au aruncat coronițe din flori de câmp pe acoperișul nopții. *Dar căldura stricată* linii în palmă- muntele lui Jupiter strivit de grutatea de a se purta pe sine veșnic singur. *E steaua însăși* a început carnavalul: care alegorice ale golului zadarnic prin fața măștilor- din uimire în uimire sărim pe drumul calvarului. *Acolo crește cunoașterea,* fluieratul șarpelui: cântec fermecat de caval- preschimbăm vinul adevărat cu poșircă din vise și dorințe. descântec trecut prin liturghia lacrimilor alungă agonia. *Nu liniștită, amară, mai* nopți dezmierdate de stele; umbrele norilor pe oglinzi de ape. întârziate prințese bat la ușa poveștilor, ascult cuvintele ploii în pâlnia scoicii- întoarcere spre fragilitatea sentimentului... *Amară decât orice mare* roți în mișcare; câmpul-ca o fată mare, stă fără să spună nimic. din față, suflul unei presimțiri: locomotiva încearcă să-și scoată din ochi sămânța de ardei iute- înțepenire, marginile vieții se apropie, punct. *Durerea te face sa urli.* se destramă în cuvinte fără rost; urcă scările; închide fereastra. " intervalele care închid între paranteze: amintiri din facultate, prietenii, atingeri sub clar de lună, ar trebui să se potrivească foarte bine în puzzle-ul vieții."își zise. trage perdeaua spre stânga și zâmbește: -Ce faci Anișor? Ai mai scris o poezie?- linii te tren cândva paralele se intersectează: privirea devine rece, subțiată, buzele tremurânde: -N-ai făcut nimic toată ziua! *Așa vorbește Mescalito*
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy