Mă doare când
sunt singură și nu
știu cum să dezleg ițele
prea încâlcite ale unei
vieți de cânepă.
Mai tare
mă doare când
nu sunt singură și
nu pot mă să desprind
din decorul prea fals al
vieții de hârtie.
Acum,
Nu mai pot să
Simt,
Căci sunt imină
La prostie,
Și nu mai știu cum de
trec fără să-mi pese
că de fapt viața e
prea scurtă
ca să mai pot
simți...
Plăcerea durerii.