...atunci am văzut că orizontul luase foc
Și copacii luau foc odată cu el.
Și urăsc că nu pot să văd apusul
De copacii în flăcări ce își odihneau silueta
Peste el.

Dar i-am făcut o poză.
Și poate cineva, alcândva, altundeva,
Va putea să vadă apusul pe care nu l-am văzut eu,
De copacii pictați pe pânza amurgului.

*

Îți fac cu mâna în semn de „rămas bun”.
Nu răspunzi...
Hei, e în regulă,
O să cred că mâna ți-a fost achilozată
Sau poate amorțită
De la atâtea alte „la revederi”.

*
La dracu’, mi-am uitat bricheta acasă…


Nu va fi niciun apus în seara asta…