O rândunică a pătruns. Subjugă
Părinți și frați, nuntași ce-și uită graiul.
S-a ridicat spre bolți cu evantaiul
Aripilor întinse ca-ntr-o rugă.

Medeea-n rochie albă. Peste raiul
Uimirilor ce ne-au cuprins în fugă,
Un mânz de foc neîmblânzit se-njugă
La carul tainei ce-a pornit alaiul.

O cruce-a pus pe grinzile zidirii,
Cu gesturi suple. Lacrimi pe cuvânt.
În fracul ei, din ochi sorbindu-și mirii,

Tot dorul viu de mamă-l puse-n cânt.
A așezat pe frunți peceți iubirii
Și-un semn de tihnă, aurit și sfânt.


2 iulie 2008